1. Persoanele aflate în stadii incipiente ale diabetului de tip 2 și îl tratează cu medicație parenterală (adică pastile), e bine să știe, din capul locului, că tocmai ce își pun piatra de temelie la INSULINODEPENDENȚA de peste câțiva ani! Medicația prin pastile STIMULEAZĂ PANCREASUL să producă mai multă insulină. Acum stau și vă întreb, judecați și voi: Dacă un cal, ce trage o căruță plină, obosește și încetinește, ce se obține prin biciuirea sărmanului animal?... Calul va mai trage o vreme, sub ploaia de lovituri, după care însă se va opri de tot, mult mai obosit decât a fost inițial, când doar a încetinit galopul... Revenind însă la diabet, pastilele luate în prima faza a bolii EXACT ASTA FAC, adică biciuiesc fără milă celulele β-pancreatice din Insulele Langerhans (așa se numește zona din pancreas responsabilă cu producerea insulinei), forțându-le să producă NEFIRESC DE MULTĂ INSULINĂ. Drept urmare, aceste celule vor obosi prematur și, mai devreme sau mai târziu, vor ceda. De la pastile la insulină injectabilă e doar o chestiune de timp, daca pacientul nu schimbă ceva în alimentația sa. O să vedem mai jos CE ar trebui să schimbe. 2. Cei care ajung în faza de insulinodependență (adică mai pot să scadă “zahărul” din sânge doar daca își injectează zilnic insulină), umblă din păcate DOAR LA EFECT, și doar pe termen limitat, FĂRĂ A SE ADRESA CAUZEI (discutăm imediat de cauze). Pe deasupra, mai apare riscul sub- sau supradozării, necesitatea măsurării permanente a glicemiei (chiar și de mai multe ori pe zi), dar nu în ultimul rând apare un efect psihologic devastator, în condițiile unui tratament asupra căruia ești informat din start că îl vei face până la sfârșitul vieții… Cei mai mulți nu rezistă foarte mulți ani, în timp apărând problemele specifice: de la boli renale și neuropatii, până la slăbirea vederii (sau chiar orbire), infecții ce nu se mai vindecă, necesitatea amputărilor de membru inferior și alte grozăvii. TRATAMENTUL PRIN DIETA ESTE SINGURUL CARE POATE VINDECA DIABETUL DE TIP II Toate celelalte tratamente (inclusiv recomandările de nutriție oferite de medici, referitor la alimentele cu indice glicemic mare, etc) nu fac decât să țină sub control, vremelnic, evoluția bolii. Nutriția modernă însă nu se adresează efectelor, ci CAUZEI diabetului de tip II, și pentru asta e neoie să v-o explic: CAUZA DIABETULUI DE TIP II ESTE INSULINOREZISTENȚA CELULARĂ Aici e deja pentru connoisseur-i, dar promit să încerc să fiu cât mai neacademic. Pe scurt: Din cauza depășirii unei anumite densități a grăsimilor DIN INTERIORUL CELULELOR (ele se numesc lipide intramiocelulare), degeaba dă insulina comanda să se deschidă ferestrele, ca să intre glucoza din sânge, că nu ajunge comanda la “computerul central” al celulei și pace! Acu să nu vă imaginați că sunt chiar termopane acolo!... De fapt, de la receptorul de insulină de pe membrana celulară și până la GLUT4 (intermediarul care scoate capul pe geam și culege zahărul din sânge) intervin vreo 4-5 alți transmițători… și grăsimile în exces DIN CELULĂ împiedică exact comunicarea dintre insulină și GLUT4. Dar am promis să explic simplu ok?
Și acum, CONCENTRAȚI-VĂ: Întrucât sunt vreo 20.000 de asemenea “ferestre” pe membrana fiecarei celule (receptorii de insulină), metoda alopată (a medicinei clasice) e forțarea pancreasului să trimită mai multe mesaje spre celulă, că așa tot prinzi un termopan care încă mai funcționează, mă înțelegeți? Asta fac la început pastilele (stimulând pancreasul să producă mai multă insulină) și mai apoi insulina injectabilă, băgată direct în sânge. CUM ABORDEAZĂ ÎNSĂ NUTRIȚIONISTUL DIABETUL DE TIP II? Un nutriționist bun, dar mai ales la zi cu ultimele descoperiri din domeniu (cum ar fi studiile și lucrările lui dr. Neil Barnard și alții, datând încă din anul 2003) va umbla LA CAUZĂ. Si anume, el va recomanda acea dietă care elimină grăsimile din celulă care blochează comunicarea, RESTABILIND LINIA DE COMANDĂ dintre receptorul de insulină și “comandamentul central” al celulei. În acest fel, nutriționistul nu doar tratează, ci literalmente VINDECĂ DIABETUL DE TIP II! ÎN CONCLUZIE:
Dacă sunteți cu hiperglicemia la faza de pastile, nu vă autoconsolați că e încă bine, ci fiți conștienți că agresați pancreasul până la epuizare, urmarea fiind - ÎN TOATE CAZURILE! - trecerea pe insulină injectabilă.
Găsiți-l repede (de preferință ieri!) pe acel nutriționist care e la curent cu tot ce e nou în domeniul său și solicitați-i să vă introducă în programul de reducere a insuliorezistenței celulare, printr-o alimentație hipolipidică specifică (ar trebui să știe despre ce e vorba).
