În acest articol vom limpezi cele mai importante aspecte cu privire la omniprezentele hapuri, mai la moda decât medicamentele - pastile, siropuri, prafuri sau băuturi, toate cu vitamine si minerale și care toate promit să vă facă puternici, frumoși, voioși și sănătoși!
O vom face pornind de la cateva afirmații, unele din reclame sau popularizate de tot felul de “răspândaci” de pe net in vânătoarea de like-uri, altele vehiculate însă in păcate chiar și în lumea medicală…
1. IN ZIUA DE ASTĂZI NU NE MAI PUTEM LUA TOTI MICRONUTRIENTII DIN HRANA, DECI TOATA LUMEA ARE NEVOIE DE SUPLIMENTE ALIMENTARE
Partial adevarat. Sau partial fals, depinde cum priviti lucrurile…
Este clar că o alimentație cu accent mai viguros (sau chiar exclusiv) pe produse de origine vegetală, cât mai puțin prelucrate și rafinate, asigură o mare varietate de vitamine și minerale. Aspectul corect însă se referă la CONCENTRAȚIA de asemenea micronutrienți din alimente. Aici afirmația este adevarata pentru majoritatea produselor de pe rafturile magazinelor din Europa și – din pacate! – e valabil si pentru o sumedenie de alimente din piețe! Am să vă explic imediat de ce...
Solurile indelung și intensiv exploatate de-a lungul secolelor (dar mai ales în ultimii 50 de ani) nu doar că au redus grosimea stratului de sol cu humus, ci el nu mai are bogăția de altă dată. Și când zic “humus” nu mă refer la preparatul acela libanez din năut! Humusul e amestecul de substanțe organice, aflat în sol de obicei până la o adâncime de 20-30 cm. Format din descompunerea naturală a materialul vegetal și a altor chestii organice (insecte și animalele moarte, excremente ale animalelor etc), humusul asigură fix elementele esențiale pentru hrana plantelor, plus niște substanțe numite fitoalexine, care au un rol asemănător anticorpilor. .
Un sol bun avea pe vremuri 7~8% humus. Era pământul acela negru și aproape “unsuros”, care însă astăzi nu se mai găsește nici în grădina bunicii… Solul actual are undeva între 3 și 5% humus, ceea ce face ca tot ce iese din el SA NU MAI AIBĂ DE UNDE extrage suficiente mineralele care compun micronutrienții. Drept urmare, chiar și o alimentație perfect echilibrată NU MAI POATE ASIGURA toate vitaminele și mineralele de care avem nevoie. In concluzie: La unii mai mult, la alții mai puțin, dar vitamine și minerale cam trebuiesc luate din suplimente de toată lumea (cel puțin aici, în Europa). Întrebarea este însă CE FEL, DE CARE, DE LA CE PRODUCĂTORI si CAT trebuie suplimentat? Și cu asta am ajuns la a doua afirmație: 2. SUPLIMENTELE SUNT INUTILE, NUMAI RECLAMA E DE ELE, CORPUL ORICUM NU ASIMILEAZA DIN PASTILE, PRAFURI SAU SIROPURI... Înainte de toate ar trebui sa clarificăm ce calități trebuie să aibă un supliment alimentar, în așa fel încât să facă același lucru ca și o substanta din natură, nu-i asa? Daca un supliment e IDENTIC cu ceea ce se găsește în natură, corpul nu va face nicio diferență și va primi acel supliment în mod natural, exact ca din mâncare. ceastă calitate a unei substanțe se numește biodisponibilitate. Pentru ușurința expunerii, o să aplicăm aceste condiții pe un mineral, și anume magneziu - Mg). Asadar: Care e forma naturală cel mai des întâlnită în plante a magneziului (Mg)? Raspuns: CLOROFILA!
Molecula de clorofilă e practic identică cu cea a hemoglobinei din sânge (singura diferență notabilă fiind că una are în mijloc un atom de fier, iar celalalt magneziu - vezi imaginea!). Acesta e motivul pentru care DOAR ACEEA e forma în care organismul nostru RECUNOASTE SI ASIMILEAZA magneziul. (Acest lucru e valabil la multi alți micronutrienți)
Așadar, prima condiție pentru suplimentul ideal de Mg ar fi să fie… pulbere concentrată de clorofilă. A doua condiție ar fi să nu aibă în componența lui alte substanțe dăunătoare, din planta de origine sau introduse ulterior, la fabricare. Adică, planta să provină DIN CULTURI ORGANICE CERTIFICATE și suplimentul să nu aibă în componență tot felul de excipienți, antiaglomeranți, etc, care puși cap la cap, la urmă să facă mai mult rău decât bine. A treia condiție este ca suplimentul să treacă de stomac și să se descompună la intrarea în intestin, adică să fie GASTROREZISTENTĂ. Si, in fine, ultima condiție este ca suplimentul să fie luat întotdeauna IMPREUNĂ CU MANCAREA (nu înainte și nu după), pentru că doar așa stie organismul să primească eficient substanța, crezând că vine DIN mancare, IN TIMP ce mâncăm! Și uite așa am compus împreună un mic GHID DE IDENTIFICARE A SUPLIMENTELOR ALIMENTARE CARE AU BIODISPONIBILITATE MAXIMĂ: . A. Mineralul sau vitamina vizată trebuie să fie înglobate în molecula care le conține in mod natural; B. Sursa de extracție trebuie să fie certificată organic; C. În timpul extracției, prelucrării și condiționării (în tablete, prafuri etc) moleculele trebuie să își păstreze structura și să nu sufere adaosuri de substanțe dăunătoare organismului; D. Majoritatea suplimentelor alimentare trebuie să fie gastrorezistente; E. Prospectul trebuie să menționeze că se iau deodată cu mâncarea (efectiv între îmbucături). 3. NU AI DE UNDE STI CE SUPLIMENTE SĂ IEI SI ÎN CE CANTITATE! DACĂ LE IEI AIUREA TE POȚI ÎMBOLNĂVI! Prima parte e corectă, a doua însă doar pentru suplimentele de sinteză (adică nenaturale). Vestea proastă e că pentru a afla ce suplimente trebuie să folosești, nu e deajuns să afli din analize ce carențe ai. Vestea bună e că aici intervine nutriționistul, care îți va face O ANCHETĂ ALIMENTARĂ, de pe urma căreia să stabilească CE, CÂT și CUM să suplimentezi.
Cu toate că majoritatea suplimentelor veritabile (care îndeplinesc deci condițiile din Ghidul nostru) nu sunt un pericol pentru sănătate dacă sunt supradozate, corpul știind să le elimine când are suficient (valabil doar pentru cele naturale!), sunt totuși unele care dau fenomene neplăcute în cantități prea mari. În plus, corect consiliați nutrițional, de unele suplimente puteti scăpa de tot, doar schimbând câteva obiceiuri alimentare. 4. CONCLUZII
Suplimente are nevoie aproape toată lumea. Ce și cât, reiese din analize și din discuția cu un nutriționist. Suplimentele trebuie să îndeplinească criteriile din Ghidul, constuit de noi mai sus. În România toată lumea are nevoie sigur de vitamina D. Vitamina D cea mai naturală este cea din selectii de drojdii, daca este extrasă de-acolo CU PĂSTRAREA MOLECULEI. Celelalte trebuiesc însă stabilite în mod profesionist.